Caută
  • Andreescu Alexandru

Bazele fotografiei



Daca esti incepator in arta fotografiei , vreau sa vin in ajutorul tau cu experienta pe care am dobandit-o pe parcursul carierei mele de fotograf . Eu am invatat totul de pe Youtube , internet , articole . Vreau sa impartasesc ceea ce stiu si ce greseli am facut pana in momentul de fata , asa poate va scutesc de anumite greseli si timp pierdut .Pe langa timp poti deveni putin sceptic in privinta fotografiilor tale si sa te demoralizezi , deoarece nu este exact asa cum vrei .

Pai bun , hai sa incepem .

Din punctul meu de vedere daca nu stapanesti aceste lucruri , nu prea poti reusii sa faci fotografii la alt nivel .


ISO

Ce este ISO?


ISO(International Organization for Standardization)  se refera la ovaloare standard acordata pentru o anume sensibilitate a materialului fotosensibil.

Sensibilitatea este o caracteristică a captorului (senzorul) sau a filmului foto care determina cantitatea de lumina de care avem nevoie pentru a obține o expunere corecta.

Cele mai cunoscute valori sunt: 25, 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200 și 6400.

În sens ascendent , fiecare valoare ISO este de două ori mai sensibila decat precedenta.

Exemplu : ISO 800 este de 2x mai sensibil decat ISO 400 și doar pe jumatate la fel de sensibil ca ISO1600.

Aparatele digitale ne permit și setarea/alegerea de valori ISO intermediare. Exemplu: ISO 80, ISO 640 etc.

Pentru a expune corect, captorul aparatului foto (senzorul în cazul aparatelor foto digitale), are nevoie de cantitate de lumină invers proporționala cu sensibilitatea.

Astfel, de exemplu pentru valoarea ISO 100 vom avea nevoie de mai multă lumina dar și o calitate foarte buna a imaginii, în timp ce în cazul valorilor de sensibilitate mai mari, vom necesita o cantitate de lumină mai mică, dar vom riscaapariția zgomotului.


Sfat practic:Folosiți o sensibilitate ridicată atunci când nu aveți trepied, bliț sau o altă opțiune de realizare a imaginii dorite.

Exemplu: cazul concertelor, unde dacă nu avem bliț, nu putem folosi nici varianta trepiedului, întrucât un timp lung de expunere ar duce la redarea subiectului în mișcare, și nicidecum „înghețat”.


BALANSUL DE ALB


Balansul de alb (WB) este o funcție a camerelor digitale prin care procesorul acestora determină proporția necesară din fiecare culoare fundamentală (RGB), astfel încât subiectul să fie reprodus tot alb în imagine, dacă el este alb.

Cele 3 culori principale (RGB-rosu, verde, albastru) exista în sursa de lumina în proportii variabile, în funcție de temperatura de culoare. Când aceasta este ridicată, va predomina albastrul. Când aceasta este scazută, va predomina roșul. Pentru ochiul uman, un obiect alb poate arăta alb indiferent de tipul de iluminare. Pentru camerele foto însă, acest lucru este mai complicat și aici intervine funcția balansul de alb. Spre deosebire de ochiul uman, care se adaptează rapid la schimbări de intensitate și culoare, senzorul digital percepe diferit sursele de lumină și de cele mai multe ori trebuie “ajutat”. Motivul este că lumina are o anumită temperatură de culoare, în funcție de proveniența ei. De exemplu, lumina la amiază pe un cer însorit este de 5200-5500 grade Kelvin, cerul acoperit de nori dă o temperatură de 6000-6500 de grade Kelvin, în timp ce un bec clasic oferă o lumină cu o temperatură de culoare între 2500 și 3300 grade Kelvin. Temperatura de culoare la umbră poate ajunge și la 10000 de grade Kelvin.

Setările disponibile pentru balansul de alb sunt:

Auto: balansul de alb este realizat automat de către camera de fotografiat; performanțele acestora s-au îmbunătățit considerabil de-a lungul timpului, dar utilizatorii avansați preferă să controleze ei înșiși procesul pentru a obține rezultate constante.

Incandescent/Tungsten:(cu o valoare de 2700K) unul dintre cele mai problematice pentru sistemul automat de măsurare, se va selecta de preferință atunci când fotografiați sub surse de lumină cu incandescență, care le includ și pe cele de tip halogen. Atenție însă că aceste surse de lumină nu au exact aceeași temperatură de culoare, astfel încât există posibilitatea ca tonurile de culoare să difere.

Fluorescent:(cu o valoare de 4200K) setare folosită, asa cum este de așteptat, în cazul surselor de lumină cu fluorescență, adică de tip neon. Dacă în cazul luminii cu incandescență tonurile de culoare virează spre galben, la cele fluorescente tendința este spre verde.

Daylight/Sunny (lumina soarelui):această setare este potrivită bineînțeles pentru cadrele realizate în exterior, în timpul zilei.

Flash:folosită atunci când blițul este lumina principală într-o fotografie. Este o setare valabilă și în cazul blițurilor de studio, deși temperatura exactă poate varia.

Cloudy:setare pentru zilele cu cer innorat, acoperit sau mohorât.

Shade(umbră): setare potrivită atunci când lumina soarelui este puternică, dar va aflați într-o zonă umbrită.


DIAFRAGMA SI EXPUNERE


Diafragma dintr-un obiectiv, cunoscută şi sub numele de „diafragmă” sau „iris” este o piesă ingenioasă de inginerie mecanică, ce asigură o deschidere de dimensiune variabilă în drumul optic, putând fi utilizată pentru a controla cantitatea de lumină ce trece prin obiectiv. Diafragma și viteza obturatorului sunt cele două mijloace primare de control al expunerii: pentru o viteză dată a obturatorului, o iluminare redusă va necesita o diafragmă mai mare, pentru a permite ca mai multă lumină să ajungă la planul senzorului de imagine, în timp ce o lumină mai strălucitoare va necesita o diafragmă mai mică pentru a obține o expunere optimă. Alternativ, puteţi păstra aceeași setare a diafragmei și schimba viteza obturatorului pentru a obține rezultate similare. Însă, mărimea deschiderii asigurate de diafragmă determină şi cât de „colimată” e lumina ce trece prin obiectiv, iar acest lucru afectează direct adâncimea câmpului, așa că va trebui să controlaţi atât diafragma, cât și viteza obturatorului pentru a crea imagini care să arate aşa cum vă doriți.

„Numere F” sau „opriri F” Toate obiectivele au o diafragmă maximă și una minimă, exprimate ca „numere F”, însă diafragma maximă este cel mai frecvent citată în specificaţiile obiectivelor. Luaţi drept exemplu Sony F1.4 G de 35 mm. Acesta este un obiectiv F1.4 de 35 mm: 35 mm este distanţa focală (vom ajunge la aceasta mai târziu) și F1.4 este diafragma maximă. Dar ce înseamnă, mai exact, „F1.4”? Consultaţi caseta „Calcule matematice număr F” pentru unele detalii tehnice, însă pentru o înțelegere practică e suficient să știţi că numerele F mai mici corespund diafragmelor mai mari și că F1.4 este aproximativ cea mai mare diafragmă maximă pe care e probabil să o întâlniţi printre obiectivele de uz general. Obiectivele cu diafragmă maximă F1.4, F2 sau F2.8 sunt considerate, în general, „rapide” sau „luminoase”.


Numerele F standard pe care le veți utiliza cu obiectivul camerei sunt, de la diafragme mai mari la diafragme mai mici: 1,4, 2, 2,8, 4, 5,6, 8, 11, 16, 22 și, uneori, 32 (pentru matematicieni, acestea sunt, toate, puteri ale rădăcinii pătrate din 2). Acestea sunt opriri complete, dar veți vedea şi opriri fracționare, ce corespund unei jumătăţi sau treimi din opririle complete. Creșterea dimensiunii diafragmei printr-o oprire completă dublează cantitatea de lumină căreia i se permite să treacă prin obiectiv. Micșorarea dimensiunii diafragmei printr-o oprire înjumătățește cantitatea de lumină care ajunge la senzor.


TIMPUL DE EXPUNERE


Pentru o imagine bine expusă, senzorul aparatului trebuie să primească o cantitate precisă de lumină, care este descrisă de sensibilitate şi nu depinde de condiţiile de iluminare ale subiectului. Reglarea cantităţii de lumină se face din diafragmă, care răspunde de „debitul” luminii şi din timpul de expunere, care determină evident timpul de acţiune al luminii asupra senzorului.Deci, aceeaşi expunere poate fi obţinută printr-o deschidere mai mare, deci cu o diafragmă mai deschisă într-un timp mai scurt, sau la o diafragmă mai închisă într-un timp corespunzător mai lung.

Expunerea corectă încă din faza de fotografiere este necesară pentru a evita sau măcar minimiza prelucrarea ulterioară a imaginilor realizate. Prelucrarea în computer este mare consumatoare de timp şi, în plus, imaginile care au nevoie de corecţii mari de expunere nu vor avea în final aceeaşi calitate ca imaginile corect expuse direct din aparat.

Dacă imaginea nu este corect expusă ea poate fisubexpusă, deci nu a primit o cantitate suficientă de lumină, sausupraexpusă, în cazul în care a primit prea multă lumină la fotografiere.

PORTRETE

La portrete suntem în primul rând interesaţi de timpul de expunere, deoarece vom fotografia din mână subiecte în mişcare. Problema este amplificată de folosirea teleobiectivelor, care sunt mult mai sensibile la mişcarea aparatului la fotografiere. Din fericire, o bună parte din telezoom-uri dispun de stabilizare optică.

Totuşi, pentru a avea o rată de reuşită rezonabilă la portrete, vom avea nevoie măcar de un timp de expunere în jur de 1/125s.

Doar în cazul în care subiectul nu se mişcă deloc, putem coborî timpul către1/60s, cu riscul obţinerii de imagini cu neclaritate de mişcare.

Timpii scurţi de expunere sunt favorizaţi şi de faptul că la majoritatea portretelor vom dori o profunzime mică, care se obţine prin deschiderea diafragmei, folosind foarte bine lumina existentă.

Vom folosi sensibilitatea cea mai mică pe care ne-o permite lumina pe care o avem la dispoziţie,după ce am fixat timpul de expunere la o valoare rezonabilă şi am deschis diafragma în apropierea luminozităţii obiectivului.

PEISAJE

Lapeisaje vom dori claritate maximă pentru o redare cât mai bună a detaliilor în imaginea finală.

Deci vom folosi sensibilitatea minimă a aparatului, unde nu apare zgomotul datorat amplificării semnalului.

Diafragma influenţează atât claritatea imaginiicât şiprofunzimea de câmp. Claritatea maximă a obiectivului o vom obţine la diafragmele medii, în jur de F:5.6 sau 8.0, unde majoritatea aberaţiilor vor fi mult reduse, iar difracţia, caracteristică diafragmelor închise, nu se manifestă încă.

Profunzimea la aceste diafragme este suficient de mare, în special la focalele scurte folosite în general la peisaje. De exemplu, folosind un aparat de format redus cu un obiectiv wide, să spunem în jur de 20mm, la diafragma F:8.0 vom avea claritate de la 1,5m la infinit, focalizând la aproximativ 3m de aparat.

Timpul de expunere va fi determinat pe baza luminii existente. În cazul în care acesta este prea lung pentru fotografierea sigură din mână, vom apela la un trepied sau alt suport pentru aparat, mai ales dacă nu dispunem de stabilizare în obiectiv/aparat.



8 afișare

© 2023 by JACK BANKS PHOTOGRAPHY. Proudly created with Wix.com

  • Twitter Clean
  • Flickr Clean
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now